Valori ,sau ce-am invatat din nonvalori

   Ma simt obligata,etic si moral,sa spun ca nu lucrez la Bursa.
    Asta ar fi prima precizare pe care vreau sa o fac.
    Dealtfel,cred ca, domnisoarele si doamnele din breasla ,ar fi deranjate de indrazneala mea,mai ales ca nu dispun de cunostinte temeinice in domeniu,nu am studii corespunzatoare,am trecut de varsta fragedei nelinisti tineresti,intr-un cuvant-nu am experienta,si clar, o novice niciodata nu este bine vazuta intr-un club exclusivit.
    Un prim pas totusi l-am facut:totul in viata are un inceput.Nu voi avea  o cariera stralucita,sunt un  diamant neslefuit,doar oare ce imi pot dori mai mult?
    Valori si nonvalori,aceste doua concepte pe care le vehiculam in fiecare zi,oare?sunt  puse in aceeasi balanta ,cu o frecventa rutinara ,fara scrupule,de catre noi.
    Gemele le putem recunoaste numai daca intamplarea fatala ne face sa le privim fata in fata,sa le cercetam fiecare fateta,sa le simtim colturile in podul palmei,sa ne limpezim privirea in scanteile de foc ce rasar din fiecare coltisor.
    Cand nu suntem dispusi sa facem nimic ,acceptam orice,si atunci valoram nonvalorile.
    Oamenii se leaga de lanturile eternitatii prin abjectul rutinar,care apare in cele mai vintage momente ale vietii,alea roz,cu fundite si portjartiere dantelate in circumvolutiunile cerebrale.
       Purtate pe  tocuri de doamne cu clasa,afisand muza care azi nu a avut chef sa le inspire,boite de rujuri si oje in culori sangerii,valorile  trec fara intoarcere intr-un stadiu eliptic al semiconstientului necrotic.
      Mama imi spune, macar de doua ori pe saptamana ,cat de prea curata sunt,stie ea ce stie si le stie pe toate.
      Pare imposibil, dar barbatii nu sunt ceea ce gandim, nici pe departe.
      Cu fata necalcata la 6 dimineata,si cu tricourile mele:iar e pe dos? il taiam eu -nu trebuia sa dai atatia bani pe el,cordeluta ta de par sunt chilotii aia cu fundite si maci rosii,? iti sta bine cu oja neagra, esti poate prea interesanta:s-o fi referind la cordeluta mea de par? zic...
     Inca, si sunt multi, contrar asteptarilor, barbatii care iubesc pur si simplu pentru ceea ce esti.
     Socul frontal occipital sau cum i-am spune -la prima vedere,lasa omul mut,dar isi revine si te iubeste asa cum esti tu,adica pur si simplu.
    Te iubeste cu ochii plansi si jirloaiele de rimel care iti cad simandicoase pe sub pleoapele umflate,cu o cicatricea enorma pe care ai capatat-o in jungla , te iubeste pentru ca nici tu nu intelegi cum te poate iubi, te iubeste cand ti-ai epilat doar o gamba si pe cealalta ai uitat-o.
     Te iubeste, simplu si fara intrebari.
     Cateodata ai impresia ca nu ti se mai poate intampla, la dezastrul care esti?
     Ne-am saturat sa ni se fure cu de-a sila energia,sufletul si gandurile.
     Si tu?! tu cum sa nu adori, cum sa nu fii tu,cum sa nu iubesti, la fel de banal, la fel de fara scheme,la fel de fara prejudecati si etichete ?
    
      
      ,