Umbre

Cri,
sunt intr-o  dezmembrare psihica complexa.
O lacrima de-a ta m-ar dezaxa total.Incerc sa imi revin dar nu stiu inca, daca ma pacalesc sau nu.
Sunt plina de sperante futuristice,as vrea sa se intample.
As vrea sa se intample cu noi,sa se intample cu tine si el.Nu exista o ordine,e ceva aleatoriu.Dincolo de ceea ce sunt eu ,existati si voi,nu imi pot inchipui viata altfel.Pare ilar,dar doua naluci imi sunt suflet si inima.
Nu ma pot hrani cu altceva,nu ma pot inchipui luptand singura,traind singura.Vine o vreme cand iti dai seama ca tot ce conteaza nu mai inseamna decat sa fii iubit si sa iubesti.As fi distrusa sa ma vad intr-o alta dimensiune,sa retrocedez.Ma gandesc la cei mici, de amandoua partile,la cum as vrea sa  le atenuez suferinta,la compromisuri.Dar la fel de bine stiu ca fericirea lor inseamna parinti fericiti,ei stiu  ca altfel nu se poate,si mai stiu ca fericirea insemna ma mult decat 4 pereti si o conversatie nula in fata farfuriilor la ora pranzuluiFericirea lor inseamna altceva decat doi parinti care se simt straini,care nu se mai iubesc de mult,de tare de mult....
Nu conteaza locul sau tara,conteaza persoana.
Am avut o perioada cand asteptau de la mine sa fac ceva,dar eu eram inerta,prinsa in jocul ala mizer al manipularii psihice,cand daca il stiam langa mine credeam ca e al meu.
Ma rugau sa plec,ma rugau sa fac ceva,iar rugamintile lor ramaneau sterile .
Nu pot intoarce timpul inapoi,si mai mult ca sigur as face aceeasi prostie,incerc sa privesc in fata si sa traiesc in liniste.
Doua povesti,doua istorii,doua destine,doua vieti care se vor impreuna.
Vreau sa traiesc!
Tu nu te-ai saturat sa fii o umbra a umbrei tale?